Breloc fără chei

Am cuvinte câteva și le amestec,
Deschid uși și geamuri de la o casă veche
Știu că de aici sunt și pășesc adânc.
Și frica am de urmă 
Nici gând de ce și cum o fi.
Dă-mi ochi să văd lumina
În întuneric m-ai născut,
Dă-mi voci sa'ți cânt furia
În liniște mă tot cufund.
Aripi am dar sunt atât de frânte,
Nu știu pe care vânt s'apuc
Rațiunea țipa și mă obosește
Când inima îmi bate ca un imn.
Cum să fac să știu ce uși închid?
Cum știu pe care geam mă uit în zare?
Orice ar fi să fie oare
Știu că nu e prea târziu
Oricât de rau să simt că doare
Un lucru știu, te'am regăsit...
Oricâte uși și geamuri aș deschide
Oricare drum aș apuca
Spre tine vin și merg agale
Tot ce văd și simt în drum
Poveste ca despre o floare îți spun,
Și odă în absolut.