Vănzătorul de umbrele

Și cine ți-a spus că norii sunt de ploaie?
Trec nenumarate stoluri de silabe
De nopți depravate și toate pe o foaie
Se-ntind și se ating
Se sting și se aprind
Se caută în dicționare
Când dorul doare
Din port în gară
Se sparg baloane și picuri de ceară
Și cărămizi se înfașoară
Pictand pe mâini din când în când
O floare.
Și dacă ar fi un nor de ploaie
L-aș săruta încet și tare
L-aș ghemui la lumânare
Încet, în tihna să ia culoare
Acum știi că nu sunt nori de ploaie
Și nici sarut nu e și nici culoare
Abis din soare
Și fulgi de cereale
S-au prins în părul
Din grădina casei tale
Mici bondari se dau în nai
Sculptând oglinzi de-asfalt și
O infanterie regala.
Ce zici de zgomot,
O fi îmbălsămare cu picuri
Nenăscuți de ploaie?